Începând cu luna iulie a anului 2017, indemnizațiile lunare pentru funcțiile de demnitate publică locală alese (președinte/vicepreședinte de consiliului județean, primar/viceprimar de comună, oraș, municipiu și de sector al municipiului București și primarul general al municipiului București) ar fi trebuit remunerate conform art. 153 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ prin indemnizații lunare ce trebuiau calculate conform art. 13 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu raportare la Anexa nr. IX lit. C) și la art. 38 alin. 3 lit. f) din Legea nr. 153, în forma publicată în data de 28 iunie 2017, lucru care s-a întâmplat doar pentru al doilea semestru al anului 2017, anii 2018 și 2019.
Pentru anii 2020, 2021, 2022 și 2023, prin ”îngheţarea” indemnizațiilor lunare ale tuturor persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică locală alese, acestea au rămas la nivelul anului 2019, deoarece:
– în 2023 indemnizațiile lunare pentru funcțiile de demnitate publică se mențin la nivelul aferent lunii decembrie 2022 (vezi OUG nr. 168/2022);
– în 2022 indemnizațiile lunare pentru funcțiile de demnitate publică s-au menținut la nivelul aferent lunii decembrie 2021 (vezi OUG nr. 130/2021);
– în 2021 indemnizațiile lunare pentru funcțiile de demnitate publică s-au menținut la nivelul aferent lunii decembrie 2020 (vezi OUG nr. 226/2020);
– în 2020 indemnizațiile lunare pentru funcțiile de demnitate publică s-au menținut la nivelul aferent lunii decembrie 2019 (vezi OUG nr. 01/2020).
Prin urmare, toți președinții/vicepreședinți de consiliului județean, primarii/viceprimarii de comune, orașe, municipii și de sectoare ale municipiului București și primarul general al municipiului București și-au primit drepturile prevăzute de art. 153 din OUG nr. 57/2019, diminuate în fiecare lună cu diferența dintre indemnizația lunară pe care trebuia să o primească calculată conform art. 13 din Legea nr. 153, în forma publicată în data de 28 iunie 2017, raportat la Anexa nr. IX lit. C) a Legii nr. 153/2017 și la art. 38 alin. 3 lit. f) din Legea nr. 153/2017 și cea pe care a primit-o ca urmare a aplicării OUG nr. 1/2020 (art. I pct. 13), OUG nr. 226/2020 (art. I alin. 2), OUG nr. 130/2021 (art. I alin. 2) și OUG nr. 168/2022 (art. I alin. 4). Această diferență este mai mare în cazul în care indemnizațile lunară ar fi trebuit majorate cu sumele cuvenite pentru perioada în care au fost implementate proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile, conform art. 16 alin. 2 din Legea nr. 153/2017 și/sau proiecte finanțate prin Mecanismul de Relansare și Reziliență.
Aceasta face ca persoanele în cauză să își revendice aceste drepturi în formă de pretenții pentru ultimii 3 ani anteriori, eventual actualizate cu indicele de inflație la care să se adauge și dobânda legală.
Ori, doar un proces în contencios administativ îndreptat fie el chiar și împotriva Guvernului și a Statului Român, având ca obiect anularea totală sau parțială a OUG nr. 1/2020, a OUG nr. 226/2020, a OUG nr. 130/2021 și a OUG nr. 168/2022, cu invocarea neconstituționalității acestor ordonanțe de urgență, nu poate avea ca obiect final recuperarea banilor pentru persoanele cu funcții de demnitate publică locală alese și nicidecum pentru angajații din primării sau consilii județene, mai ales că deciziile Curții Constituționale produc efecte doar pentru viitor.
Așadar, în opinia mea, soluția corectă și eficientă care oferă cel mai scurt și rapid mod pentru recuperarea efectivă a sumelor de bani de care au fost deposedate persoanele cu funcții de demnitate publică locală alese, ca urmare a abuzului de ordonanțe de urgență emise de Guvernul României, este formularea de acțiuni în pretenții îndreptate către entitatea cu personalitate juridică care are și îndeplinește obligațiile privitoare la plata indemnizațiilor lunare cuvenite acestora și a celorlalte drepturi legale (comuna, orașul, municipiul sau județul), cu raportare la neconstituționalitatea OUG nr. 1/2020 (art. I pct. 13), OUG nr. 226/2020 (art. I alin. 2), OUG nr. 130/2021 (art. I alin. 2) și OUG nr. 168/2022 (art. I alin. 4), de care se face vinovat Guvernul României.
Soluția pe care eu am precizat-o și pe care o pot susține printr-o argumentare temeinică, este cu atât mai asigurătoare pentru atingerea succesului față de obiectivul propus, acela de recuperare efectivă a sumelor de bani solicitate, folosind ca primă acțiune a acestui demers o notificare pentru punerea în întârziere în vederea întreruperii prescripției.
