PARTENER APL MANAGEMENT

platforma pentru administrația publică locală

Opinii Experți

Inventarierea, clasificarea și actualizarea bunurilor proprietate publică din patrimoniul entitaților publice

Ordonanța de Urgență nr. 57 din 3 iulie 2019 privind Codul administrativ, Partea  a V-a, publicata  în  Monitorul Oficial nr. 555 din 5 iulie 2019, a clarificat multe aspecte si reguli specifice privind proprietatea publică și privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale.Legislația anterioară din domeniu nu clarifica si/sau reglementa multe aspecte juridice și de procedură privind gestionarea, clasificarea, valorificarea si actualizarea bunurilor din proprietatea publică.

Regimul juridic aplicabil al bunurilor din domeniul public trebuie să cuprindă reguli specifice de forma si de fond care privesc administrarea sau instrăinarea lor. Unele dintre aceste bunuri aparțin proprietății private, altele proprietății publice. Ratiunea care justifică necesitatea existenței unor reglementări specifice, derogatorii de la reglementările de drept comun, in materia bunurilor administrației publice, este reprezentată de interesul public, general, pe care administrația are misiunea de a-l infăptui.

Prevederile Codului Administrativ, stabilesc unele reguli specifice aplicabile proprietății publice și private a statului sau a unităților administrativ-teritoriale.

,,[…]administratia are nevoie pentru girarea serviciului public de bunuri mobile si imobile. Aceste bunuri care fac parte din patrimoniul administrației constituie domeniul administrativ… Domeniul/patrimoniul administrativ este imparțit in două categorii, si anume: domeniul public si domeniul privat.

Din domeniul public fac parte bunurile mobile si imobile ale administrației care sunt afectate unui interes general, fie ca ele sunt afectate unui serviciu public (ca, de exemplu: clădirile, materialul rulant al căilor ferate, armamentul) fie ca sunt afectate uzului tuturora (drumurile, pieţele, malul mării etc.)

Din domeniul privat al administrației fac parte bunurile mobile și imobile ale administraţiei, ce nu sunt afectate în mod direct unui interes general”

In concluzie, domeniului public ii sunt atasate caile de comunicatie, monumentele publice, cladirile, terenurile si bunurile utilizate pentru functionarea si prestarea serviciilor publice, bunurile care prin natura lor sau prin destinatia legii sunt de uz sau de interes public.

Celelalte bunuri mobile sau imobile, care nu fac parte din domeniul public si sunt proprietatea statului, județului, orașului sau comunei, alcatuiesc domeniul privat si/sau administrativ al acestora.

 

Este necesar a se cunoaște cum se constituie și clasifică proprietatea publică pentru ca aceasta sa fie identificată și gestionată corespunzator. Principalele clasificări ale domeniului public:

1. Dupa modul de încorporare în domeniul public:

      a) domeniul public natural, cuprinzând bunuri existente ca atare, ca urmare a fenomenelor naturale, fără intervenția omului. În cazul lor, administrația trebuie numai să le constate existența și să decidă în mod direcționar să acorde consecințe juridice acestor fenomene.

       b) domeniul artificial, creat în urma activității omenești, a voinței administrației publice. Intră in acest domeniu bunuri precum porturile cu dependințele lor, aeroporturile, farurile, căile de comunicație, canalele, drumurile, străzile, căile ferate, clădirile amenajate special pentru serviciile publice, teatrele, gările, citadelele, fortărețele, fortificațiile, bisericile etc.

2. Dupa entitatea administrativă căreia ii apartin:

Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituție, din cele stabilite în anexele nr. 2-4 și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin unul dintre modurile prevăzute de lege.

     a) domeniu public al statului – alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituție, din cele prevăzute în anexa nr. 2, precum și din alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public național.

      b) domeniu public al judetului – alcătuit din bunurile prevăzute în anexa nr. 3, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public județean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului județean, dacă nu sunt declarate prin lege ca fiind bunuri de uz sau de interes public național.

     c) domeniul public al comunei, al orașului sau al municipiului este alcătuit din bunurile prevăzute în anexa nr. 4, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege ca fiind bunuri de uz sau de interes public național ori județean.

 

La constituirea domeniului public concură o serie de acte și operațiuni, cum ar fi:

       a) achiziția, ca act juridic sau fapt material în urma căruia bunul intră în patrimoniul administrației.

       b) încorporarea, ce reprezintă actul sau fapta în urma căreia bunul intră în domeniul public.

       c) afectarea reprezintă actul sau fapta în urma căruia bunului îi este dată destinația sa particulară.

Trebuie distins în aceasta privință între domeniul natural, care rezultă din fenomenele fizice naturale și domeniul public artificial, rezultat din voință și acțiunea omului.

Dezafectarea bunurilor publice se realizează prin scoaterea bunurilor din domeniul public, sub forma unui act de declasare, când afectarea bunului către public sau serviciu public nu mai este necesară. Ca natură juridică, afectarea și dezafectarea sunt prerogative atașate proprietății domeniului public. Competența generală pentru pronunțarea afectării sau dezafectării aparține colectivității proprietare asupra domeniului, pe care o realizează prin acte juridice unilaterale (chestiunea ” mutaților domeniale”). Transferul unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale sau invers, precum și transferul bunurilor între unități administrative se realizează conform prevederilor Codului Administrativ.

 Potrivit legislației privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, dreptul de proprietate publică se dobândește prin următoarele mijloace:

        a) pe cale naturală;

        b) prin achiziții publice efectuate în condițiile legii;

        c) prin expropiere pentru cauza de utilitate publica;

       d) prin acte de donatie sau legate acceptate de Guvern, de consiliul judetean sau consiliul local, după caz, daca bunul în cauză intra în domeniul public;

        e) prin alte moduri prevăzute de lege.

Domeniul public trebuie menținut în stare de a-și atinge scopul căruia i-a fost afectat, de aceea, administrația este constrânsa la obligații de întretinere a domeniului. Această obligație protejază domeniul public de administrația însăși, precum și de eventualele sale neglijente.

Obligația de întreținere este asemănătoare unui procedeu administrativ care îi permite statului sa constrângă colectivitățile descentralizate să își execute obligațiile. Spre exemplu, prin lege se pot clasifica drept cheltuieli obligatorii ale bugetelor locale cheltuielile de întreținere ale diferitelor imobile administrative, existând eventual și o procedura de control bugetar.

Bunurile ce compun domeniul public sunt afectate satisfacerii intereselor publice.

Potrivit dispozițiilor privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, dreptul de proprietate publică înceteaza în doua ipoteze:

      – bunul a pierit în materialitatea sa;

      – bunul a fost trecut în domeniul privat.

Bunurile imobile uzate fizic sau moral, pentru a fi casate, trebuie sa fie  trecute din proprietatea publică în proprietatea privată a titularului altfel fiind încălcat principiul inalienabilității.

Ordonatorul de credite este responsabil și are sarcina legală de a gestiona bunurile administrative și proprietatea publică, patrimoniul unei entități publice în general.

Patrimoniul unei entității publice se inventariază anual, de regulă la sfârșitul exercițiului financiar, conform Ordinului  Nr. 2861 din 9 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.

Comisiile de inventariere desemnate prin dispoziție vor inventaria toate bunurile administrative, iar listele de inventariere vor fi alcătuite conform conturilor contabile și gestiunilor, iar pentru bunurile proprietate publică: domeniul public și privat, se vor întocmi liste de inventariere distincte.

În urma inventarierii anuale se va actualiza inventarul bunurilor proprietate publică de către o comisie special creată în acest sens, alta decât comisia de inventariere.

 

Evidența financiar-contabilă a bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale se ține distinct în contabilitate, potrivit legii, de către titularul dreptului de administrare, concedent sau de instituția de utilitate publică care are în folosință gratuită aceste bunuri. Bunurile vor fi evidentiate/contabilizate conform politicilor contabile și planului de conturi în entitatile publice.

Evidența juridică a bunurilor proprietate publică este alcatuită din documente juridico-administrative care atestă dreptul de proprietate/administrare.

Evidența tehnico- economică a bunurilor proprietate publică este realizată prin înregistrarea acestora în evidențele cadastrale în cazul imobilelor și a altor registre de proprietate în cazul bunurilor mobile, precum și reevaluarea/ înregistrarea în contabilitate a valorilor juste și/sau de inventar. Reevaluarea activelor din patrimonial unei entități publice se realizeaza minim o data la 3 ani conform prevederilor OMFP 3471/2008.

Situația scriptică și faptică a bunurilor proprietate publică din patrimoniu trebuie sa fie corelată și să reflecte realitatea justă/faptică din teren raportată la situația scriptică din documentele juridice și financiar-contabile. Inventarul bunurilor proprietate publică se actualizează periodic,  în general în termen de 90 zile de la orice modificare, având in vedere urmatoarele etape:

Inventarierea bunurilor din domeniul public al statului

Inventarul bunurilor din domeniul public al statului se întocmește și se modifică, după caz, potrivit prevederilor în vigoare, de ministere sau de celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, atât pentru bunurile aflate în administrarea acestora, cât și pentru bunurile aflate în administrarea unităților din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora, precum și de autoritățile publice autonome și se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Actualizarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului se realizează prin sistemul securizat al ministerului cu atribuții în domeniul finanțelor publice de către instituțiile prevăzute pe baza actelor normative sau individuale, după caz, aprobate. Ministerul cu atribuții în domeniul finanțelor publice realizează centralizarea inventarului bunurilor din domeniul public al statului prevăzut și îl supune aprobării Guvernului, prin hotărâre.

Titularii dreptului de administrare, concesionarii și titularii dreptului de folosință gratuită au obligația înscrierii acestor drepturi reale în sistemul integrat de cadastru și carte funciară, în condițiile legii.

 

Inventarierea bunurilor din domeniul public al unităților administrativ-teritoriale

Toate bunurile aparținând unităților administrativ-teritoriale sunt supuse inventarierii anuale. Autorității deliberative i se prezintă anual, de către autoritatea executivă, un raport asupra situației gestionării bunurilor.

Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unității administrativ-teritoriale se întocmește și se actualizează de către o comisie special constituită, condusă de autoritatea executivă ori de o altă persoană împuternicită să exercite atribuțiile respective, după caz.

Comisia prevăzută se constituie prin dispoziția fiecărei autorități executive a unității administrativ-teritoriale.

Comisia prevăzută are obligația să actualizeze inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unității administrativ-teritoriale în termen de cel mult 90 de zile de la modificarea regimului juridic al bunurilor respective.

Inventarul prevăzut se atestă prin hotărâre a autorității deliberative a fiecărei unități administrativ-teritoriale.

Hotărârea prevăzută  va fi însoțită, sub sancțiunea nulității, constatată în condițiile legii, cel puțin de următoarele documente:

      a) acte doveditoare ale dreptului de proprietate, însoțite de extrase de carte funciară, din care să reiasă înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară și faptul că bunul în cauză nu este grevat de sarcini;

       b) declarație pe propria răspundere a secretarului general al unității administrativ-teritoriale din care să reiasă că bunul în cauză nu face/face obiectul unor litigii la momentul adoptării hotărârii.

Prin excepție de la prevederile  lit. a), în cazul în care nu există acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra unor bunuri imobile aflate în proprietatea publică a comunei, a orașului, a municipiului sau a județului, aceste bunuri se pot înscrie în domeniul public al comunei, al orașului, al municipiului sau al județului respectiv, hotărârea de atestare a inventarului prevăzută fiind însoțită de o declarație pe propria răspundere a secretarului general al unității administrativ-teritoriale, cu privire la următoarele:

       a) bunul în cauză nu face obiectul unor litigii cu privire la apartenența acestuia la domeniul public al unității administrativ-teritoriale respective la data semnării declarației;

       b) bunul în cauză nu face obiectul unor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată sau de restituire depuse în temeiul actelor normative care reglementează regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv de statul român în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Declarația pe proprie răspundere, prevăzută, semnată de secretarul general al unității administrativ-teritoriale, va fi însoțită de un referat privind conformitatea cu realitatea pentru bunul respectiv, întocmit în scopul asumării celor declarate, semnat de conducătorul compartimentului de resort din aparatul de specialitate al autorității executive. În declarație se menționează, în mod explicit, existența referatului și a altor documente doveditoare, după caz.

Proiectul hotărârii privind atestarea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unității administrativ-teritoriale se comunică și ministerului cu atribuții în domeniul administrației publice, însoțit de documentele prevăzute în cel mult 10 zile.

Ministerul cu atribuții în domeniul administrației publice transmite în termen de maximum 60 zile de la înregistrarea comunicării prevăzute, un punct de vedere cu privire la proiectul hotărârii, precum și la documentația aferentă acesteia, pe baza consultării autorităților și instituțiilor interesate cu privire la situația juridică a bunului/bunurilor care fac obiectul hotărârii.

Autoritățile și instituțiile consultate potrivit prevederilor transmit informațiile necesare în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării solicitării ministerului cu atribuții în domeniul administrației publice. Necomunicarea informațiilor în acest termen corespunde situației lipsei oricărei obiecțiuni asupra celor solicitate.

În situația în care ministerul cu atribuții în domeniul administrației publice, în punctul de vedere comunicat, sesizează aspecte care contravin prevederilor legale în vigoare, autoritățile administrației publice locale efectuează modificările corespunzătoare în proiectul hotărârii prevăzute în termen de maximum 45 de zile de la data luării la cunoștință a acestuia.

În situația în care ministerul cu atribuții în domeniul administrației publice, în punctul de vedere comunicat, nu sesizează aspecte care contravin prevederilor legale în vigoare,autoritatea deliberativă, la propunerea autorității executive, adoptă hotărârea prin care se atestă inventarul bunului/bunurilor din domeniul public al unității administrativ-teritoriale.

Netransmiterea punctului de vedere de către ministerul cu atribuții în domeniul administrației publice în termen de maximum 60 de zile de la înregistrarea comunicării prevăzute corespunde situației lipsei oricărei obiecțiuni asupra celor solicitate.

Pe baza hotărârii prevăzute, autoritatea executivă solicită oficiului teritorial al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară efectuarea modificărilor corespunzătoare în evidențele de cadastru și publicitate imobiliară.

Inventarul bunurilor din domeniul public al unității administrativ-teritoriale:

         a) constituie anexă la statutul unității administrativ-teritoriale și se actualizează ori de câte ori intervin evenimente de natură juridică;

         b) se publică pe pagina de internet a unității administrativ-teritoriale, într-o secțiune dedicată statutului respectiv.

ALTE OPINII ALE EXPERȚILOR:

Iluminat Arhitectural

Iluminatul arhitectural este o artă care folosește lumina pentru a crea o atmosferă și o emoție specifică într-un spațiu. Poate fi folosit pentru a evidenția caracteristicile arhitecturale, pentru a crea o atmosferă intimă sau pentru a lumina un spațiu public.